#

Infrastructura europeană a LNG

Autor: Mihai Melintei.

În contextul crizei energetice și a evoluțiilor geopolitice de pe continentul european, UE încearcă să găsească alternative la importul de resurse energetice din Rusia. LNG-ul în această situație de criză este o soluție pentru diversificarea aprovizionării cu resurse energetice, datorită lipsei dependenței de țările de tranzit și a unui singur cumpărător final. Astfel, UE a crescut capacitatea de import al gazului natural lichefiat (LNG). În 2022, UE a devenit cel mai mare importator de LNG din lume. În primul sfert al anului 2022, UE a importat aproape 30 de miliarde de m3 de LNG, în valoare de aproape 33 de miliarde euro. Franța este cel mai mare importator de LNG din UE, urmată de Spania și Țările de Jos.

Cu toate acestea, la mijlocul lunii octombrie 2022, zeci de tankere cu gaz natural lichefiat (LNG) se află în largul coastei Spaniei, neputând să se descarce din cauza lipsei terminalelor de regazificare. Potrivit datelor Reuters, peste 35 de transportoare de LNG plutesc în largul coastei Peninsulei Iberice, iar cel puțin 8 nave sunt ancorate în largul Golfului Cadiz. În acest context, Spania oferă doar 6 sloturi la terminalele sale de LNG, mai puțin de 1/5 din numărul de nave ancorate pentru descărcarea gazului lichefiat. În total, Spania dispune de 6 terminale operaționale de regazificare a LNG.

Sursă: https://www.iea.org/articles/spain-natural-gas-security-policy

Dacă situația nu se rezolvă în timp util, tankerele vor începe să caute porturi alternative în afara Europei pentru a-și descărca gazul lichefiat. La momentul de față, tarifele de transport pentru navele LNG ajung la 450.000 dolari pentru o zi.

Anterior, compania energetică spaniolă Enagas a declarat că ar putea fi obligată să renunțe la descărcarea LNG-ului din cauza supraproducției la terminalele sale.

Analiștii consideră că volumul ridicat de muncă la terminalele spaniole de LNG vor continua cel puțin până la începutul lunii noiembrie 2022. În același timp, Spania, cu cele 6 terminale de regazificare, dispune de cea mai mare capacitate de regazificare din UE, reprezentând 33% din totalul LNG și 44% din capacitatea de stocare a LNG la nivelul UE. Cu toate acestea, există o problemă majoră, necesitatea creșterii capacității de regazificare a terminalelor LNG din Uniunea Europeană și a creării unei infrastructuri de conducte, astfel încât gazul să poată fi pompat din instalațiile de regazificare în cantitatea necesară țărilor consumatoare. Liderii Franței, Germaniei, Spaniei și Portugaliei, abia urmează să negocieze în acest sens un acord privind conducta MidCat, care va transporta LNG-ul regazificat din Spania, iar pe viitor și hidrogen, în Europa Centrală.

Între timp, situația rămâne exacerbată, pe fondul cererii tot mai mari de LNG în Europa și a lipsei de infrastructură critică necesară pentru utilizarea acestuia. Un alt punct important al situației de criză cu privire la infrastructura de regazificare europeană constă în faptul că prețurile la LNG sunt în creștere pe măsură ce iarna se apropie, iar unele nave transportatoare de LNG așteaptă să-și vândă marfa la un preț mai mare decât cel de pe bursă, care să compenseze costurile de transport suplimentare asociate cu ancorare pentru descărcarea gazului lichefiat cu întârziere.

Infrastructura LNG din UE și diversificarea aprovizionării gazului rusesc

Conform datelor IEA și a Comisiei Europene, în 2022, în țările Uniunii Europene funcționează 20 de terminale LNG.

Sursă: https://www.consilium.europa.eu/ro/infographics/lng-infrastructure-in-the-eu/ 

2 terminale funcționează în Marea Britanie și 4 în Turcia. Aproximativ 20 de terminale sunt în construcție sau planificare. De exemplu, Germania intenționează în 2024-2026 să deschidă terminalele din Brunsbüttel și Wilhelmshaven. Potrivit IEA, capacitatea maximă de recepție a LNG pe an în Uniunea Europeană și Marea Britanie este de aproximativ 144 de milioane de tone. În 2021, volumul capacităților de recepție a LNG în UE a fost de aproximativ 60 de milioane de tone. Volumul livrărilor anuale de gaze prin conductele din Federația Rusă către Europa, dacă sunt convertite în echivalentul LNG, este de aproape 118 milioane de tone. În contextul dacă UE își încarcă terminalele la 100% din capacitate, acestea nu vor satisface cererea de pe piață, astfel că refuzul la livrările de gaz din Federația Rusă va crea o penurie energetică. Aproape 60-65 de milioane de tone de LNG, nu vor fi de ajuns Europei. Din punct de vedere tehnic, această problemă poate fi rezolvată. Însă, pentru aceasta, Uniunea Europeană va trebui să investească în construcția unei infrastructuri energetice suplimentare pentru recepția LNG-ului, regazificarea LNG-ului și transportarea acestuia de la terminale la consumatorii finali.

De asemenea, rezolvarea acestei sarcini, oricât de complexe și de lungi ar fi, necesită simultan și căutarea vânzătorilor de LNG în cantități mari, care sunt gata să ofere garanții de aprovizionare Uniunii Europene. În același timp aprovizionarea cu LNG ar trebui să fie pe termen lung. În prezent și în următorii ani, principalii exportatori de LNG, cantitativ nu au 118 milioane de tone de gaz lichefiat „libere”, pentru ca UE să poată înlocui total importurile rusești de gaze naturale prin conducte. Bloomberg estimează că producția globală de LNG, condusă de SUA, Qatar și Australia, va ajunge la 452,8 milioane de tone până la sfârșitul anului 2022. Din acest volum, aproximativ 70% din LNG este livrat prin contractele pe termen lung. Celelalte 30% (circa 136 milioane de tone) constituie vânzările de gaze naturale lichefiate pe piața spot. Europa ar putea cumpăra aceste 136 de milioane de tone, ceea ce înseamnă că are sens construcția a noi terminale LNG și dezvoltarea infrastructurii de regazificare. Problema cu cele 30% din LNG produs la nivel global constă în preț, având în vedere faptul ca prețul spot se formează la fața locului, acesta este de obicei volatil, deoarece apar constant noi comenzi/ordine care se succed rapid, influențând astfel atât prețul final cât și volumul tranzacțiilor. Din acest motiv, UE are nevoie de furnizori, care sunt gata să ofere pe termen lung sau mediu LNG.

Ponderea de LNG importată de Europa din SUA s-a triplat de la 20% la 60% în 2022. În ceea ce privește Rusia, ponderea exporturilor totale de LNG în Europa în 2021 a fost de 10 miliarde de m3, iar anul acesta este de 15 miliarde de m3. În context, UE în iunie 2022, pentru prima dată a importat mai mult gaz natural lichefiat (LNG) din Statele Unite ale Americii decât gaz natural prin conducte din Rusia.

Sursă: IEA

Astfel, LNG-ul este un instrument eficient pentru diversificarea importurilor de gaze rusești de către UE, însă acesta necesită o infrastructură și un mecanism funcțional de regazificare și transportare a gazelor.