Noua hartă energetică a Siriei. O posibilă reactivare a gazoductului din Qatar
După căderea regimului Assad din Siria, s-a reînviat discuția despre redistribuirea rezervelor de petrol și gaze ale Siriei și despre posibilitatea implementării de noi proiecte energetice de tranzit, inclusiv proiectul gazoductului din Qatar către UE.
Siria nu este un stat important în producția globală de petrol și gaze, însă localizarea sa geografică și resursele energetice neexploatate, cum ar fi rezervele de gaze naturale, au un impact asupra intereselor internaționale. Războiul Civil din Siria și instabilitatea regională au avut un efect semnificativ asupra hidrocarburilor și au condus la modificarea hărții energetice din Orientul Apropiat și Mijlociu.
Ultimele evenimente din Siria au influența, într-o anumită măsură, piața energetică și în perspectivă ar putea afecta interesele energetice ale Turciei și Rusiei – în special perspectivele hub-ului de gaze din Turcia. La momentul de față, Siria este un punct nodal într-o hartă energetică în continuă schimbare, influențată de conflicte, interese economice și geopolitice complexe.
În acest context, se conturează subiectul proiectului uitat al unui gazoduct din Qatar, care ar fi tranzitat Siria și ar livra gaze din Qatar pe piața europeană. Astfel, apare întrebarea dacă se poate considera acest proiect un factor cu adevărat important în Războiul Civil din Siria început în 2011 și în prăbușirea regimului lui Bashar al-Assad? Răspunsul indică diverse motive contrarii. Cu toate acestea, evenimentele din Siria continuă să stârnească interes din punctul de vedere al influenței asupra comerțului cu petrol și gaze în regiune și al consecințelor pentru Turcia și Rusia. În subiectul conductei ipotetice din Qatar există multe variabile incerte, însă principiului post hoc ergo propter hoc, denumit și succesiunea implică legătură cauzală, aduce în discuție modificarea hărții energetice regionale.
Gazoductul din Qatar
În perioada premergătoare a războiului din 2011, Siria a respins oferta Qatarului de a construi un gazoduct pe teritoriul său. În prezent, situația ar putea să se schimbe. La începutul anilor 2000, Doha a luat în considerare proiectul gazoductului din Qatar spre Siria. Una dintre ramurile gazoductului urma să treacă prin Arabia Saudită, Iordania și Siria, iar cealaltă prin Arabia Saudită, Kuweit și Irak. În 2009, Damasc a refuzat această propunere. Experții din Orientul Mijlociu consideră că Doha a decis să devină un participant activ în sponsorizarea diferitelor grupuri de militanți și organizații islamiste fundamentaliste din Siria, care au declanșat războiul civil, doar din acest motiv.
După 2009, proiectul gazoductului prin Siria a devenit neinteresant pentru Doha din mai multe motive:
- Qatarul a investit activ în proiectele LNG și în crearea unei flote proprii de transport de LNG, în timp ce proiectul gazoductului prin Siria nici măcar nu a fost proiectat într-o agendă de lucru;
- Relațiile dintre Arabia Saudită și Qatar în ultimii 15 ani (oprirea tranzitului heliului din Qatar, ruperea relațiilor diplomatice în 2017) au arătat că tranzitul prin Arabia Saudită presupune un risc ridicat pentru Doha;
- Din 2009, consumul de gaze în Europa a început să scadă treptat, accelerându-se după 2022;
- Nu există garanții pe piața energetică europeană pentru viitorul gazoduct din Qatar (mai ales în condițiile celui de-al Treilea Pachet Energetic al UE și al decarbonizării).
Între 2007 și 2011, când a început războiul civil din Siria, Qatarul a crescut producția de gaz de la 65 de miliarde de m3/ an, la 150 de miliarde de m3/an (cu un consum de 25 de miliarde de m3/an). Este evident că pentru a extrage o astfel de cantitate de hidrocarburi pentru export, este necesară o infrastructură adecvată: transport, piețe de desfacere și o strategie pe termen lung.
Cine este interesat de conducta de gaze prin Siria?
De mai bine de 10 ani, Qatarul livrează aproximativ 50 de miliarde m3 de LNG anual în regiunea Asia-Pacific, utilizând propria flotă de transport. De ce ar mai dori Doha un gazoduct prin Arabia Saudită (cu care are relații dificile), prin Siria (unde are loc o instabilitate politică) până în Europa (unde consumul de gaze scade în contextul tranziției energetice)?
Deși, proiectul gazoductului prin Siria este complex, iar Qatarul are alte priorități energetice, unde Asia rămâne piața principală de desfacere, totuși, resursele de gaze din zona de frontieră între Qatar și Iran (în Golful Persic), dacă ar fi transportate printr-un gazoduct către Turcia, ar fi foarte benefice pentru Ankara, în special în perspectiva hub-ului de gaze.
Ministrul Turciei al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a menționat în data de 10 decembrie, că există posibilitatea reluării proiectului gazoductului, care ar putea conecta țările europene și Turcia cu Qatar prin Arabia Saudită, Iordania și Siria. Totodată, Alparslan Bayraktar a mai remarcat că realizarea conductei ar putea fi posibilă „dacă Siria își recăpăta integritatea teritorială și stabilitatea”. Potrivit Turciei, conducta de gaz trebuie să fie sigură. Ministrul turc a subliniat că energia este o necesitate esențială, adăugând că infrastructura necesară există, excepție fiind doar Siria. Odată, cu reorganizarea infrastructurii energetice siriene, Ankara își proiectează realizarea unor obiective energetice, dorind să transforme energia într-un instrument care să satisfacă nevoile economice regionale. În context, menționăm că din anul 2009, Recep Tayyip Erdogan, pe atunci prim-ministrul Turciei, și al șaptelea Emir al Qatarului, Sheikh Hamad bin Khalifa Al-Thani, au convenit asupra construirii unui gazoduct între țările lor.
Turcia încearcă să devină un centru/hub energetic, profitând de poziția sa de intersecție între diverse surse de energie și piețe de consum. Ankara are un rol semnificativ în rutele de transport ale gazelor naturale din zona Caspică, din Rusia, Asia Centrală și Orientul Mijlociu către Europa. Totodată, Turcia încearcă să își diversifice sursele de aprovizionare. În acest an BOTAȘ a semnat o serie de contracte pentru importul de LNG cu Shell (pentru 4 miliarde de m3), Exxon (pentru 3,5 miliarde de m3) și TotalEnergies (pentru 1,6 miliarde m3). Acest demers subliniază ambițiile Turciei de a deveni un actor important în harta energetică regională. Drept urmare gazoductul din Qatar poate consolida ambițiile Turciei de a deveni un centru/hub energetic. Ankara rămâne interesată ca toate fluxurile de gaze către Europa din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și zona Caspică să treacă prin teritoriul său.
Consecințele răsturnării regimului din Siria pentru piața energetică
Siria nu este o mare putere în domeniul petrolului și al gazelor. În 2002, Siria a atins un vârf de producție de hidrocarburi de 37,2 milioane de tone pe an, dar ulterior producția a scăzut din cauza epuizării zăcămintelor și a scăderii investițiilor. În prezent, Siria produce aproximativ 1,8 milioane de tone de petrol pe an, iar după capturarea regiunilor de către diverse grupuri de militanți, nu se așteaptă ca producția de petrol să se modifice semnificativ. Totuși, există riscul ca țara să cunoască o penurie de petrol pe piața internă, deoarece Iranul ar putea opri livrările în contextul modificărilor politice din Siria și al tensiunilor inter-religioase. Principalul partener comercial al Siriei până în luna noiembrie anul curent a fost Iranul, care a furnizat aproximativ 121.000 de barili de petrol pe zi, potrivit datelor Kpler.
Având în vedere producția internă de petrol scăzută, impactul asupra prețurilor futures ale țițeiului la nivel global este de așteptat să fie limitat, iar amenințarea geopolitică a unei escaladări suplimentare este considerată improbabilă. Orice efect asupra petrolului și gazului natural din luptele din Siria este la fel de limitat precum ceea ce s-a întâmplat în urma luptelor din Fâșia Gaza. Pericolul nu constă în extracția petrolului sau a gazului din Siria, dar în siguranța logisticii și infrastructurii energetice din regiune.
Concluzie
Reactivarea gazoductului din Qatar, pe fundalul modificărilor politice din Siria, ar fi posibilă, dar există multiple obstacole geopolitice, economice și tehnologice. Chiar dacă Qatarul ar dori să-și diversifice rutele de transport ale gazului, inclusiv prin intermediul unui gazoduct, realitățile geopolitice din regiune, precum și competiția cu LNG, fac ca acest proiect să fie mai puțin probabil. Totuși, ambițiile Turciei de a deveni un actor important în harta energetică regională și perspectivele hub-ului de gaze, schimbă ecuația în favoarea unui astfel de proiect, care ar putea deveni o opțiune viabilă în perspectivă. Siria urmând să reprezinte un punct strategic important într-o hartă energetică aflată într-o continuă transformare, marcată de conflicte, interese economice și geopolitice.
Putem admite scenariul că negocierile despre gazoductul din Qatar prin Siria vor continua, dar în viitorul apropiat este puțin probabil ca aceste negocieri să se apropie de ceva practic. Mai mult, una dintre principalele condiții pentru lansarea practică a gazoductului rămâne stabilitatea politică internă a Siriei.