Țările din Centrul și Sud-estul Uniunii Europene (Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia) alături de Republica Moldova și Ucraina lucrează la o nouă alternativă pentru furnizarea de gaze în regiune – Coridorul Vertical de Gaze. Acesta este un proiect ambițios care își propune să consolideze securitatea energetică în Europa Centrală și de Sud-est. Coridorul Vertical de Gaze este un sistem mare de conducte de gaze format din infrastructura existentă și viitoare pentru gaze naturale. Coridorul include conducte, terminale pentru gaz natural lichefiat (LNG) și instalații de stocare a gazelor naturale. Coridorul Vertical de Gaze este văzut ca un proiect strategic pentru securitatea energetică a regiunii, contribuind la reducerea dependenței de o singură rută de tranzit și diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze. De asemenea, proiectul are potențialul de a spori competitivitatea pe piața energetică și de a susține integrarea pieței de gaze în Europa. Implementarea acestui proiect implică cooperarea între operatorii de transport de gaze ale țărilor participante la proiect, precum și investiții semnificative în infrastructura energetică regională. Este de așteptat ca, proiectul Coridorului Vertical de Gaze să contribuie la consolidarea relațiilor de colaborare în domeniul energetic între statele din regiune și să aducă beneficii economice și de securitate energetică tuturor partenerilor implicați. În același timp, Ucraina prin intermediul Coridorului Vertical de Gaze, încearcă să-și folosească în continuare sistemul de transport al gazelor în regim revers (reverse flow), odată cu încheierea acordului de tranzit cu Gazprom la sfârșitul anului 2024.
În acest context energetic emergent, se conturează o întrebare în jurul axiomei gazului – care va fi sursa și volumul de gaze ale Coridorului Vertical de Gaze? De asemenea, are capacitatea necesară Coridorul Vertical de Gaze pentru a înlocui gazele rusești în regiune?
Conducta Transbalcanică reverse flow și IGB
La sfârșitul anului 2023, operatorul ucrainean de transport de gaze (OGTSU) a prezentat colegilor europeni din Bulgaria, Grecia, Slovacia, România și Ungaria un proiect de revers al gazoductului Transbalcanic ca parte a infrastructurii energetice a Coridorului Vertical de Gaze. Inițial această conductă de gaz avea o capacitate de 16 miliarde de m3 de gaz pe an și furniza gaze rusești Bulgariei și Turciei prin tranzitarea teritoriului Ucrainei, Republicii Moldova și României. După construirea gazoductului Turkish Stream și extinderea capacităților acestuia pentru Europa de Sud-est, gazul rusesc a început să fie furnizat în regim revers prin conducta Transbalcanică către Bulgaria, Serbia, Ungaria, Grecia și Macedonia de Nord. Odată cu escaladarea evoluțiilor militare din Ucraina, Uniunea Europeană a lansat discuțiile de diversificare a aprovizionării cu gaze naturale, asigurând posibilitatea de a transporta gaze din Marea Neagră, Marea Mediterană, Marea Caspică și Orientul Mijlociu prin construirea unor conducte suplimentare de gaze. Ucraina, care a fost cândva cel mai mare transportator de gaze rusești către Europa, nu intenționează să reînnoiască acordul de tranzit cu Gazprom, care expiră la sfârșitul anului 2024. Kievul riscă să piardă rețeaua extinsă de gazoducte, iar instalațiile subterane de stocare a gazelor (UGS) să rămână nefolosite. Prin urmare, Ucraina a propus să folosească sistemul său de transport de gaze pentru pomparea gazului în instalațiile de stocare subterane de gaze, precum și pentru exportul de gaze în continuare în țările Europei Centrale prin intermediul infrastructurii Coridorului Vertical de Gaze. În Ucraina, din 2023, gazoductul Transbalcanic funcționează parțial în regim revers. În total, 3 miliarde de m3 de gaz au fost pompați în depozitele ucrainene anul trecut, iar în prezent, OGTSU efectuează lucrările inginerești, care presupun creșterea volumelor de stocare la 5 miliarde de m3 de gaz. O evaluare a cererii de pe piața regională, realizată în comun de operatorii de transport de gaze din Ucraina, România și Republica Moldova, a arătat o nevoie de 20 de milioane de m3/zi pentru transportul de-a lungul rutei Transbalcanice către depozitele subterane de gaze din Ucraina. Gazoductul Transbalcanic leagă România de Ucraina prin interconectarea la Isaccea și Orlovka, apoi intră pe teritoriul Republicii Moldova și apoi din nou în Ucraina. Această rută este o legătură importantă din punct de vedere strategic pentru Coridorul Vertical de Gaze, care conectează piața de gaze din Europa de Sud-est și Centrală. De asemenea, conducta conectează sistemele de transport de gaze din Europa de Sud-est cu instalațiile de stocare subterană a gazelor din Ucraina.
Cu privire la volumele de gaze, conducta Transbalcanică în regim revers pe termen scurt, poate asigura un flux de 10-15,5 milioane de m3 de gaz pe zi la intrarea din România în Ucraina (3,6 – 5,5 miliarde de m3/an). A doua opțiune, pe termen lung, poate asigura un flux de 2 – 15,5 milioane de m3 de gaz pe zi (0,7 – 5,5 miliarde de m3/an). Pentru prima opțiune, este necesar să se asigure un sistem de revers la stația de compresare Orlovka din Ucraina, care poate fi implementată până în al patrulea trimestru al anului 2025. Pentru al doilea scenariu este nevoie de creșterea capacității stației de compresare Pivdenobuzhka din Ucraina. Acest lucru este posibil până în al patrulea trimestru al anului 2028. În plus, este necesară crearea de capacități suplimentare de compresare a gazelor la punctele de legătură ale sistemelor de transport de gaze ale Republicii Moldova și Ucraina, la Căușeni și Grebeniki, unde conductele de transport operate de operatorii de gaz traversează hotarul Republicii Moldova cu Ucraina de 8 ori, și unde nu există noduri de măsurare a volumelor de gaze naturale transportate. Astfel, OGTSU, împreună cu operatorul sistemului de transport al gazelor din Republica Moldova, Vestmoldtransgaz și autoritățile naționale de reglementare, lucrează la crearea condițiilor necesare pentru utilizarea capacităților suplimentare ale conductei Transbalcanice cu un volum de 6 milioane de m3/zi (2,1 miliarde m3/an). În același timp, reprezentanții OGTSU a Ucrainei au atras atenția asupra necesității extinderii capacității sistemelor de transport al gazelor din Bulgaria și România, deoarece debitul sistemului de transport al gazelor din Bulgaria este un punct critic pentru asigurarea fluxului suplimentar de gaze. Prin urmare, pentru furnizarea a 20 de milioane de m3 de gaz pe zi la intrarea în Ucraina, aceeași capacitate ar trebui să fie asigurată și la punctele de interconectare a sistemelor de transport de gaz între Bulgaria cu România.
Pentru creșterea capacității energetice și transportarea de gaze naturale, la începutul lunii iunie anul curent, Bulgaria a anunțat începerea construcției a două interconexiuni ca parte a proiectului Coridorului Vertical de Gaze: punctul Kulata-Kresna pentru creșterea capacității interconectorului dintre Bulgaria și Grecia; și punctul Rupcha-Vetrino pentru creșterea capacității dinspre Bulgaria către Romania pe interconexiunea Negru Vodă-Kardam. Premierul Bulgariei, Dimitar Glavchev a subliniat că, după încetarea planificată a tranzitului gazelor naturale rusești prin Ucraina, de la începutul anului 2025, Coridorul Vertical de Gaze, se va impune ca o infrastructură de importanță principală pentru întreaga regiune, în special pentru Bulgaria. Referitor la infrastructură, de o importanță majoră pentru funcționarea Coridorului Vertical de Gaze este și interconectorul de la gazoductul TAP către Bulgaria cu o capacitate de 3 miliarde m3/an – interconectorul IGB. În luna mai a acestui an, în cadrul inițiativei Coridorului Vertical de Gaze, a fost anunțată o fază de testare a pieței pentru creșterea capacității IGB la 5 miliarde de m3 gaz pe an. Implementarea capacităților suplimentare ar putea avea loc înainte de sfârșitul anului 2026.
Sursa principală – gazele naturale din Azerbaidjan
Operatorii Coridorului Vertical de Gaze se așteaptă ca proiectul să permită furnizarea de gaz natural lichefiat (LNG) din SUA, Egipt, precum și gaze naturale din Azerbaidjan și, eventual, alte țări din regiunea Caspică. Sursa principală de aprovizionare cu gaze naturale pentru Coridorul Vertical de Gaze ar putea fi gazul azer, furnizat prin conducta de gaze TAP, precum și gazul din terminalele de regazificare ale Greciei (cu o capacitate de cca. 16 miliarde m3), Albania (1 miliarde m3), Muntenegru (1,5 miliarde m3). În prezent, gazoductul TAP, care continuă conducta TANAP din Azerbaidjan (parte a Coridorului Sudic de Gaze), are o capacitate de 10 miliarde m3 de gaz pe an și furnizează gaze către trei țări: Grecia, Albania și Italia. Se presupune că, capacitatea sa poate fi mărită la 20 de miliarde m3 de gaz pe an, dar testele de piață efectuate în 2021 au arătat până acum nevoia de a crește capacitatea doar cu 1,2 miliarde m3/an. Aceste capacități suplimentare sunt planificate să fie adăugate la sfârșitul anului 2025, începutul anului 2026. Deocamdată, singura sursă de aprovizionare cu gaze către această conductă este Azerbaidjan. În acest sens, Azerbaidjanul pune în continuare condițiile sale pentru furnizarea de gaze suplimentare – contracte pe termen lung pentru achiziționarea de gaze, acces la investiții ieftine, inclusiv pentru dezvoltarea zăcămintelor. Însă, obiectivele Europei privind decarbonizarea, nu sunt înclinate să garanteze Azerbaidjanului achiziții pe termen lung de combustibili fosili. Asistentul președintelui Azerbaidjanului, Hikmet Hajiyev, a raportat recent că, autoritățile europene au abordat Azerbaidjanul cu un plan de a furniza gazul azer Europei prin conductele Ucrainei. În același timp, Kievul negociază cu Baku asupra tranzitului de gaze către UE pentru a nu-și pierde statutul de țară de tranzit. Negocierile cu Baku ar fi una dintre opțiunile de înlocuire a furnizărilor de gaze din Federația Rusă. În direcția, suplimentării volumelor de gaz din Azerbaidjan către Bulgaria pentru Coridorul Vertical de Gaze, sunt purtate negocieri între Sofia și Baku.
Factorul LNG
În Grecia este situat terminalul LNG Revithoussa cu o capacitate de 7,5 miliarde de m3/an. Din 2019, prin acest terminal este furnizat LNG către Bulgaria. În luna mai a acestui an, Grecia a instalat terminalul LNG plutitor cu o capacitate de 5,5 miliarde m3/an, Alexandroupolis FSRU. Însă, lansarea sa a fost din nou amânată din cauza unei probleme tehnice, conform raportului Energy Intelligence. Grecia intenționează ca până în al doilea trimestru al anului 2025, să lanseze încă trei terminale LNG cu o capacitate totală de 13,2 miliarde m3/an. Astfel, capacitatea de import a Greciei pentru LNG va crește la 25,7 miliarde m3/an, dar încă nu există conductele necesare pentru distribuția ulterioară a acestui gaz. Grecia primește LNG din SUA, Rusia, Algeria, Egipt, Norvegia, Nigeria și Spania. Totuși, ponderea gazului rusesc în soldul energetic al Greciei în 2022 a fost de 37%, a crescut ușor în 2023 și a ajuns la 40-45% în 2024.
În calitate de furnizor de LNG în Europa, Washingtonul sprijină puternic proiectele de furnizare de gaze naturale lichefiate din Grecia. Secretarul de stat adjunct al SUA pentru energie, Geoffrey Pyatt, a remarcat că, LNG-ul achiziționat de Grecia va deveni o nouă sursă de combustibil pentru Europa Centrală și Balcanii de Vest, care va umple rezervoarele de stocare de gaz din Ucraina și va elimina treptat gazul natural rusesc de pe piață până în 2027. Astfel, capacitatea de import de LNG a Greciei și capacitatea de regazificare, rămân variabile absolut vitale și formează baza pentru dezvoltarea energetică a regiunii prin prisma Coridorului Vertical de Gaze. De asemenea, ministrul adjunct al mediului și energiei din Grecia, Alexandra Sdoukou, a remarcat că, gazul rusesc împiedică diversificarea energetică a Uniunii Europene, astfel este necesară rezolvarea acestei probleme și să se protejeze noul terminal LNG din Alexandroupolis de gazul rusesc. Potrivit acesteia, Coridorul Vertical de Gaze este o infrastructură regională și paneuropeană, dovadă fiind componența acționarilor săi.
Concluzii
Proiectul Coridorului Vertical de Gaze încearcă în mod evident să creeze o alternativă la gazele din Rusia furnizate în regiune, pentru o diversificare sustenabilă. În același timp, competitivitatea proiectului este limitată. Regiunea Europei Centrale și de Sud-est, încă utilizează mult cărbune, pe care ar trebui, teoretic, să-l abandoneze sau cel puțin parțial să îl înlocuiască cu gaze naturale. În plus, terminalele LNG din Grecia ar putea să nu funcționeze la capacitate maximă din cauza riscurilor externe. De exemplu, Egiptul, care a furnizat gaze Greciei, a devenit mai degrabă importator decât exportator de LNG în 2024, datorită creșterii consumului intern și scăderii producției. De asemenea, ținând cont de limitele infrastructurii energetice din regiune, potențialul de aprovizionare prin Coridorul Vertical de Gaze este de aproximativ 5-6 miliarde de m3 de gaz pe an. Astfel, piețele mari, precum Austria și Ungaria, nu vor putea fi alimentate cu gaz decât prin Turkish Stream. În prezent, Croația primește 81% din gazul său din Federația Rusă (1,4 miliarde m3), Austria – 75% (5,6 miliarde m3), Ungaria – 62% (6,2 miliarde m3), Slovacia – 57% (2,4 miliarde m3). ), Serbia – 61% (2,1 miliarde m3), Grecia – 39% (2 miliarde m3), Cehia – 35% (2,6 miliarde m3). Volumele importate de LNG din regiune sunt suficiente pentru a satura piețele din Grecia, Bulgaria și Macedonia de Nord, dar trebuie să ținem cont de faptul că, LNG-ul este întotdeauna un combustibil mai scump. În acest context, Grecia va primi beneficii majore atât din punctul de vedere al destinatarului de gaze lichefiate, cât și ca tranzitor de LNG.
Ucraina, Grecia și Bulgaria se bazează pe LNG pentru a înlocui gazul rusesc, însă potențialele volume importate de LNG din regiune nu pot satura piețele din Serbia, Austria și Ungaria. Un catalizator important în direcția Coridorului Vertical de Gaze rămâne gazul din Azerbaidjan, care poate schimba regulile infrastructurii energetice, iar în viitor ca volume suplimentare – gazul turkmen. LNG-ului îi este atribuit un rol de resursă complementară.
Pentru o bună funcționare a proiectului, țările participante la Coridorul Vertical de Gaze ar trebui să-și unească eforturile pentru a crește capacitatea rețelei conductelor de gaz din regiunea de Sud-est a Europei. De asemenea, țările din regiune trebuie să-și unească forțele pentru a elimina blocajele din regiune și să crească capacitatea interconexiunilor, între Coridorul Sudic de Gaze și Coridorul Vertical de Gaze, care va permite o funcționare sustenabilă a infrastructurii energetice din regiune. Astfel, pentru consolidarea securității energetice din regiune, este nevoie de respins orice fel de abordare prin care aprovizionarea cu energie este transformată într-o problemă ideologică sau politică. Aprovizionarea cu energie este o realitate fizică, bazată pe rațiune. În acest sens, întrebarea operatorilor din cadrul Coridorului Vertical de Gaze trebuie să sune în felul următor: de unde cumpărăm gaze, aceasta la rândul său fiind determinată de capacitatea infrastructurii proiectului. În final, rămâne doar să așteptăm rezultatele licitațiilor pentru rezervarea capacităților pentru Coridorul Vertical de Gaze, totul va depinde de solicitările consumatorilor.