Oprirea tranzitului de gaze prin Ucraina este o problemă atât pentru Gazprom, cât și pentru Ucraina. În prezent, doar Austria și Slovacia negociază cu Ucraina privind încheierea unor contracte pentru tranzitul gazelor prin Ucraina. Dacă negocierile nu vor ajunge la un consensus omnium, atunci Gazprom va trebui să reducă exporturile de gaze și să transfere o parte din volumele sale către conducta Turk Stream. Într-un astfel de scenariu, Kievul va rămâne cu o conductă goală, care nu va mai fi atractivă nici pentru pomparea gazului din UE în depozitele subterane de stocare a gazelor din Ucraina.
Pe fundalul dezvoltării planului REPowerEU și a diversificării surselor de aprovizionare cu energie, Uniunea Europeană nu intenționează să solicite Ucrainei prelungirea acordului privind tranzitul gazelor rusești, care expiră la sfârșitul anului 2024. O astfel de declarație a fost făcută însăși de reprezentantul Comisiei Europene, Tim McPhee.
Ce înseamnă acest lucru pentru Ucraina, există o alternativă la furnizarea de gaze din Federația Rusă pentru statele din Europa Centrală și de Sud-Est, în special Slovacia și Austria, care utilizează sistemul de transport de gaze al Ucrainei pentru furnizarea de gaze din Rusia? Unde va transfera Gazprom volumele de gaze naturale? În acest articol încercăm să dezvoltăm câteva ipoteze, care vor încerca să răspundă la întrebările anterior menționate.
Poziția Ucrainei
În ultima perioadă Ucraina a demonstrat actorilor de pe piața energetică europeană, că nu își dorește prelungirea contractului cu Gazprom. În martie 2024, prim-ministrul Ucrainei, Denis Șmîgal a declarat că, Kievul, deși ar putea extinde tranzitul gazelor naturale către Europa, nu va negocia direct cu Moscova acest aspect. Potrivit prim-ministrului, Ucraina va continua tranzitul gazului rusesc pe teritoriul său după 2024, doar dacă vor fi solicitări din partea Uniunii Europene. În această ordine, se încadrează și mesajele ministrului energiei al Ucrainei, Gherman Galușcenko, care a subliniat că, Ucraina nu intenționează să încheie acorduri suplimentare sau să prelungească actualul contract cu Gazprom. În plus, potrivit acestuia, sistemul de transport al gazelor din Ucraina poate exista în siguranță și fără tranzitul de gaze rusești.
Pe de altă parte, Kievul s-a obișnuit în continuu să primească bani pentru tranzitul gazului, iar în actuala situație complexă, orice modalitate de a câștiga bani este importantă pentru bugetul ucrainean. În același timp, conducerea ucraineană, cu toată intransigența și reticența ei de a participa la afaceri cu Moscova, o realitate absolut normală în contextul evoluțiilor militare, își păstrează un vid pentru negocieri. Prim-ministrul Ucrainei, în paralel cu teza privind acordul de tranzit, a declarat că Kievul ar putea continua să pompeze gaze naturale din sistemul de transport al gazelor al Ucrainei în Europa chiar și după expirarea contractului cu Gazprom dacă „gazul va fi achiziționat de țările europene înainte de a fi pompat în sistemul de transport al gazelor din Ucraina.” Astfel, Ucraina ar tranzita oficial gazul european. Kievul, deși nu ar urma nici-un contact cu Moscova, în același timp va efectua în mod oficial tranzitul de gaze naturale, care de jure ar fi deja gaz european. Într-o astfel de ipoteză, pentru Gazprom aceasta ar însemna să negocieze separat contracte directe cu țările europene. Detaliile dacă Gazprom va accepta astfel de condiții, nu se cunosc. Statele din Europa Centrală și de Sud-Est, în special Ungaria, Slovacia și Austria și-au arătat interesul față de tranzitul gazului rusesc prin Ucraina. Însă, în actualul context geopolitic este probabil ca Kievul, care a căutat în mod regulat motive pentru a ridica tarifele pentru partea rusă privind tranzitul gazelor, va începe să solicite o finanțare mai mare pentru tranzit nu de la Gazprom, dar de la companiile europene interesate să cumpere gaz din Rusia. Acestea, la rândul său, vor încerca să compenseze costurile solicitând o reducere de la Gazprom. Astfel de variabile vor întârzia în cele din urmă negocierile, iar între timp gazul nu va mai tranzita conducta ucraineană.
Poziția Uniunii Europene
Conform datelor Consiliului Uniunii Europene, UE nu mai este atât de dependentă de aprovizionarea cu gaze din Federația Rusă. Gazul rusesc reprezintă aproximativ 15% din importurile UE (deși înainte de 2022 cifra era de aproximativ 45%). Doar 5% din toate importurile de gaze ale UE sunt furnizate prin Ucraina la momentul de față.
În această logică doar state precum Austria și Slovacia sunt îngrijorate de furnizarea gazelor din Rusia prin Ucraina. Gazprom are un contract cu Austria valabil până în 2040, iar cu Slovacia până în 2050. În timp ce Austria caută opțiuni de reziliere a contractului cu Gazprom, Slovacia a lansat negocierile cu Ucraina privind posibilitatea continuării tranzitului de gaze rusești printr-o formulă alternativă. Ungaria în această direcție, și-a rezolvat problema prin furnizarea gazelor naturale rusești din conducta Turkish Stream, folosind interconectările din Bulgaria și Serbia. Pentru restul statelor membre ale UE, gazoductul care trece prin Ucraina este mai puțin important. În același timp, Uniunea Europeană recent și-a demonstrat interesul crescând față de LNG-ul rusesc, deoarece în ultimii doi ani, achizițiile de gaz lichefiat din Federația Rusă în UE au crescut cu 40% față de nivelul din 2021. Totuși, acest lucru se poate schimba din cauza noilor sancțiuni ale Bruxelles-ului asupra LNG-ului rusesc. De asemenea, începând cu 2025-2026, noi terminale de export de LNG vor fi lansate în întreaga lume, ceea ce va schimba actuala balanță energetică instaurată pe piața de LNG.
Însă, pentru Ucraina și bugetul său, oprirea tranzitului este importantă. Gazprom, în condițiile acordului cu Naftogaz, a garantat pomparea unui total de cel puțin 225 de miliarde de m3 de gaze naturale până în 2024. Deși, mărimea tarifului pentru tranzitul de gaz nu a fost anunțată oficial, conform declarației președintelui Ucrainei, Vladimir Zelenskiy, Kievul a primit din tranzitul de gaze în ultima perioadă cel puțin 7 miliarde de dolari.
Poziția Bruxelles-ului este evidentă, dar asta nu înseamnă că acordul de tranzit într-o formă sau alta nu va fi păstrat. Țările din centrul și sud-estul Europei negociază bilateral cu Ucraina, în special Austria și Slovacia. Dacă tranzitul prin Ucraina se oprește, gazul va putea fi redirecționat parțial către Turk Stream. Însă, principalele volume vor fi pierdute pentru consumatorii europeni. Rusia va trebui să optimizeze producția pentru acest volum. Pentru Ucraina, aceasta va fi o pierdere de venit și poate avea o consecință mai gravă, având în vedere că menținerea tranzitului limitează parțial escaladarea conflictului militar.
Concluzie
Oprirea sistemului ucrainean de transport al gazelor nu este benefic nici pentru Kiev, nici pentru Moscova, cel puțin în ceea ce privește aprovizionarea cu gaze de la est la vest. Rusia poate redirecționa unele volume către Turk Stream, dar nu va fi posibilă compensarea completă a volumelor de gaze naturale direcționate către tranzitul ucrainean. Într-o perioadă scurtă de timp, piața internă a Federației Ruse nu va avea capacitatea necesară de a „absorbi” volumele de gaze care tranzitau Ucraina către Europa. Nici, piața asiatică nu este o soluție viabilă, întrucât volumele de gaze naturale pentru China sunt deja preconizate din timp. Astfel, Rusia va căuta alternative pentru furnizarea de gaze în Europa. Ca și soluție se negociază cu Turcia la crearea unui hub de gaze. Un alt scenariu, este continuarea furnizărilor de gaze naturale către statele din Europa Centrală și de Est printr-un acord cu Kievul, dar care va conține noi condiții de achiziție. Totul va depinde de nevoile companiilor energetice și a cumpărătorilor din Europa.