Turkey – future regional gas hub. Opportunities and risks for Romania

Autor: Mihai Melintei.

În ultimul deceniu utilizarea gazelor naturale a crescut considerabil, reprezentând o treime din creșterea cererii totale de energie, mai mult decât orice alt combustibil fosil. Conform, IEA (International Energy Agency) se preconizează că, cererea pentru gaz în următorii ani va continua să crească, atât sub forma sa naturală cât și lichefiată. Capacitatea gazului de stocare, de a fi livrat prin conducte sau în forma lichefiată trimis pe tankere, precum și capacitatea centralelor electrice pe gaz de a porni și opri rapid, permit gazului să răspundă fluctuațiilor sezoniere ale cererii și, în același timp, oferă un suport consistent pentru utilizarea surselor regenerabile. Totodată, piața gazelor naturale este din ce în ce mai globalizată, determinată de disponibilitatea lanțurilor de aprovizionare, de factorii geopolitici și de sporirea volumului de cerere asupra gazelor naturale lichefiate (LNG). În acest context, ca o contențiune suplimentară, invazia Ucrainei de către Rusia a dus la implicații grave pentru securitatea energetică internațională, determinând modificări regionale în direcția lanțurilor de furnizare cu gaze naturale, inițiind proiectul unui hub de gaze regional în Turcia.

Evenimentele din Ucraina au crescut importanța geostrategică a regiunii Mării Negre și, de asemenea, au întărit ambițiile actorilor regionali. Valoarea Turciei, ca partener în cooperarea energetică triangulară cu Europa și Rusia, a crescut considerabil. Rutele deja existente de export de gaze din Rusia către Turcia (Blue Stream, Turkish Stream), contribuie atât la satisfacerea cererii interne aflate în creștere a Turciei, cât și la consolidarea poziției Ankarei ca centru/hub de distribuție a gazelor la nivel regional.

Poziția geografică a Turciei, favorizează dezvoltarea hub-ului de gaze la nivel regional. Turcia este situată în imediata apropiere a țărilor producătoare de gaze (Azerbaidjan, Iran, Rusia) și a țărilor consumatoare de gaze, membre ale Uniunii Europene. Astfel, conform planului energetic al Turciei, este acordată o atenție sporită integrării țării pe piețele regionale energetice, remarcând faptul că Turcia poate acționa ca un centru energetic – un hub. Pentru a realiza acest lucru, este necesar să se formeze o piață, să se asigure o infrastructură adecvată și să se realizeze un consensus omnium regional între principalii actori energetici. Îndeplinirea acestor puncte va permite utilizarea oportunităților geografice a Turciei de a interconecta țările producătoare și consumatoare de gaze naturale într-un hub regional.

Proiectul hub-ului de gaze turcesc presupune crearea unei platforme de aprovizionare cu gaze și de stabilire a prețurilor la frontiera cu UE, care ar putea deveni o alternativă la alte centre de determinare a prețului gazului în Europa. Aprovizionarea cu gaz va fi asigurată de: capacitățile gazoductelor existente între Rusia și Turcia, gazoductele Blue Stream și Turkish Stream, cu posibila extindere a conductelor; furnizările de gaze din Azerbaidjan prin Coridorul sudic de gaze (SGC); livrarea gazelor din Iran și Turkmenistan, precum și gazele naturale din zăcămintele turcești din Marea Neagră. În acest sens, Coridorul sudic de gaze este important pentru Turcia, în special, principala conductă de gaze, care trece prin teritoriul Turciei, gazoductul Trans-Anatolian (TANAP). Există o opinie comună cu privire la dublarea aprovizionărilor de gaz prin conducta TANAP, iar lucrările în această direcție se desfășoară. Extinderea TANAP presupune, de asemenea, o creștere a producției de gaze în următorii 3-4 ani în Azerbaidjan, ceea ce va contribui cu siguranță la securitatea energetică atât a Turciei, cât și a Europei de Sud-Est.

Locația provizorie a hub-ului este numită regiunea Lüleburgaz din provincia Kirklareli de la Marea Neagră, unde trece conducta Turkish Stream.

Trebuie remarcat faptul că, atunci când se vorbește despre hub-ul de gaz din Turcia, liderii țărilor remarcă sensuri diferite cu privire la dezvoltarea acestui proiect regional. Dacă partea rusă este interesată, în primul rând, să-și mențină cota sa de gaze pe piața europeană prin rutele ce tranzitează Turcia, alternativ celor din Ucraina și conductele Nord Stream, atunci interesele Turciei în sine sunt mult mai ambițioase – transformarea țării într-un hub de gaze de importanță regională, unde vor fi determinați parametrii cheie ai pieței gazelor naturale din Europa, inclusiv prețul la gaz. Prin urmare, luând în considerare conjunctura geopolitică actuală de la Marea Neagră, este adecvat situației să luăm în considerare interesele României în cadrul proiectului hub-ului de gaze turcesc, evaluând riscurile (R) și oportunitățile (O) acestuia.

(O) Consolidarea și extinderea infrastructurii SGC

Una dintre oportunitățile cheie pentru România în contextul dezvoltării hub-ului de gaze în Turcia, vizează implementarea celei de-a doua etape a Coridorului sudic de gaze (SGC). Astfel, se poate include pe agenda de lucru dezvoltarea infrastructurii de transport a gazelor naturale prin finalizarea lucrărilor la gazoductul BRUA (Bulgaria – România – Ungaria – Austria), ca parte de extindere a Coridorului sudic de gaze către Balcani și Europa Centrală. De asemenea, în contextul dezvoltării aprovizionării cu gaz prin SGC, ca parte a hub-ului de gaz turcesc, Transgaz din România, alături de operatorii de sisteme de transport de gaze din Grecia, Bulgaria și Ungaria pot intensifica capacitățile de furnizare a gazelor naturale prin Coridorul vertical, care va permite transmiterea de gaze naturale prin fluxuri bidirecționale, de la Sudul Europei de Est la Nordul Europei de Est și invers. În acest sens, România poate deveni un important nod regional, interconectând SGC cu Coridorul vertical, care va permite tranzitul unor fluxuri importante de gaze prin România de la câmpul azer de gaze naturale Shah Deniz și terminalele LNG din Grecia către Europa Centrală și de Est, cu importante capacități de înmagazinare.

Extinderea Coridorul sudic de gaze este de o importanță deosebită, deoarece sunt necesari noi furnizori de gaze naturale pentru țările balcanice (Bulgaria, Serbia), țările din Europa Centrală  (Ungaria, Austria) și de Est (Republica Moldova), care rămân încă dependente majoritar de un singur furnizor de gaze. România, în contextul realizării proiectului hub-ului de gaze turcesc, poate utiliza hub-ul ca instrument energetic pentru lansarea inițiativei de extindere a SGC în regiune, luând în considerare că hub-urile de gaze necesită o rețea amplă de gazoducte și locuri de stocare (UGS) care să permită vânzarea și deplasarea gazelor în mod operativ, criterii pe care România le îndeplinește.

(O) Gazoductul Transbalcanic și furnizarea de gaze în regim revers

O altă oportunitate pentru România este conectarea gazoductului Transbalcanic la hub-ul turcesc de gaze. Întrucât, hub-ul de gaze va fi amplasat în punctele de intersecție a rețelelor/conductelor de infrastructură energetică, conectarea acestuia cu conducta Transbalcanică nu poate fi neglijată. Astfel, România, va putea furniza volume de gaze naturale Republicii Moldova. În acest sens, Republica Moldova a efectuat lucrări de reconstrucție a conductei magistrale ȘDKRI (Șebelinka – Dnepropetrovsk – Krivoi-Rog – Ismail) pentru asigurarea condițiilor de recepționare a gazelor naturale în regim revers  prin conducta Transbalcanică la stația de măsurare a gazelor SMG Căușeni. Chișinău și Baku poartă negocieri cu privire la opțiunea de aprovizionare cu gaze naturale a Republicii Moldova prin utilizarea conductei Transbalcanice. Grație acordului semnat de compania petrolieră azeră SOCAR și română ROMGAZ, România poate acționa ca un catalizator al acestor negocieri, tranzitând volumele necesare de gaze naturale pentru Republica Moldova.

(O) Gazele offshore de la Marea Neagră

Prezența cererii pe piață din partea clusterelor industriale sau a consumatorilor, acces la infrastructură pentru toți participanții de pe piața energetică, disponibilitatea unor surse de gaze diversificate, inclusiv un număr mare de producători de gaze este în mod imperios o parte esențială pentru dezvoltarea hub-ului. Pentru România, în direcția surselor de gaze diversificate și ca producător de gaze naturale, hub-ul de gaze din Turcia poate fi un punct favorabil și contribui la intensificarea lansării extragerii gazelor naturale offshore din zona economică exclusivă a României de la Marea Neagră (proiectul Neptun). Exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, va consolida securitatea energetică a României, asigurând necesarului de gaze naturale din resursele proprii, contribuind astfel la transformarea României într-o piață energetică mult mai concurențială. Devenind un producător regional de gaze naturale, România prin intermediul hub-ului de gaze turcesc va putea tranzacționa contracte de gaze prin intermediul instrumentelor financiare derivate, cum ar fi: contracte futures, put option, swap-uri etc.

(O) Interconectarea conductelor de gaz

Odată cu dezvoltarea hub-ului de gaze turcesc în regiune, România va avea oportunitatea de a promova pe deplin politica pieței energetice a Uniunii Europene în Europa de Sud-Est, întrucât Bulgaria nu are resursele și infrastructura energetică suficiente. Mai mult, cu resursele proprii de gaze, infrastructura și inter-conectoarele dezvoltate în sectorul energetic, România se află într-o poziție ideală pentru a fi garantul securității energetice în această parte a Europei și o zonă de tranzit pentru aprovizionarea cu resurse energetice din Marea Caspică spre Marea Neagră. În acest sens, se poate facilita implementarea unei conexiuni a conductelor de gaz din Europa de Sud-Est cu cele din Europa de Vest, întrucât, în prezent o astfel de infrastructură nu există, iar o simplă reconfigurare a fluxurilor de gaze în interiorul UE nu va funcționa, deoarece nu există conducte de transportare a gazelor naturale între Nord-Vest și Sudul Europei. În această direcție, România, de asemenea, poate desfășura exportul viitoarelor sale rezerve de gaze naturale extrase offshore din zona Mării Negre.

Ca și riscuri se poate evidenția următoarele aspecte.

(R) Riscul economic/concurențial

Scopul principal al Turciei constă în faptul ca hub-ul de gaze să formeze o platformă unde vor fi determinate direcții cheie ale pieței de gaze naturale din Europa, inclusiv prețul pentru gaz. Astfel, pe bursa energetică din Turcia EPİAŞ vor fi înregistrați mai mulți producători de gaze naturale, care vor încheie contracte spot pentru furnizarea de gaze, Turcia devenind locul pentru formarea unui preț pentru gazele naturale. În acest sens, România, nu va putea tranzacționa contracte de gaze la preț concurențial pieței, ci doar la prețul stabilit de hub. Acest risc, România îl poate gestiona prin implementarea contractelor futures, care pot acoperi riscul, asigurând împotriva unei eventuale evoluții nefavorabile a pieței și a prețurilor, luând  în considerare că contractul futures este încheiat la o dată ulterioară și la un preț negociat în momentul semnării.

(R) Dificultățile politice regionale

Un alt risc este asociat cu alinierea legislație turce la normele europene referitoare la aspecte atât de importante precum managementul companiilor de petrol și gaze și certificarea operațiunilor de furnizare a gazelor naturale. Odată cu dezvoltarea hub-ului de gaze, va fi necesar să se dezvolte noi acorduri cu statele de frontieră, Bulgaria și Grecia. Dificultățile politice în interacțiunea cu acestea, pot constitui un obstacol în calea punerii în aplicare a unor astfel de acorduri. Aceste acorduri sunt importante, luând în considerare că inter-conectorul Grecia-Bulgaria permite tranzitarea gazelor din Azerbaidjan către România.

(R) Turcia – monopol regional pe piața gazelor

Efectele geopolitice pe care le va obține Turcia în urma dezvoltării hub-ului de gaze, creează și ele o serie de riscuri: Turcia va obține oportunitățile de a influența aprovizionarea cu gaze naturale către Europa de Sud-Est, inclusiv gazele azere furnizate României, precum și stabilirea prețurilor pe piața regională de gaze; Ankara va dobândi pârghii suplimentare de influență asupra UE și a statelor europene individuale; Turcia de jure va fi furnizorul de gaze naturale (chiar dacă prin conducte va fi furnizat un amestec de gaze naturale de origine rusă, azeră, turkmenă, iraniană etc.) Riscul ca Turcia să devină un actor monopol pe piața energetică regională, România îl poate gestiona prin extragerea resurselor de gaz offshore. Cu gazele din Marea Neagră, România poate deveni un actor regional important pe piața energetică, cu impact semnificativ în securitatea energetică a regiunii.

(R) Evoluția volatilă a prețurilor

Un alt risc al hub-ului de gaze din Turcia este asociat cu construirea unei noi infrastructuri pentru rutele de aprovizionare, care va determina creșterea volatilă a prețului combustibilului furnizat (gaz). Extinderea Coridorul sudic de gaze, interconectarea SGC cu Coridorul vertical, dezvoltarea infrastructurii energetice în regiune, per ansamblu, inclusiv sporirea extragerii gazelor naturale de către principalii producători, în special Azerbaidjan, pot fi motivul creșterii prețurilor la gazele naturale, care vor fi simțite de economiile statelor, inclusiv România. O gestionare pentru acest tip de risc poate fi planul REPowerEU, care prevede investiții specifice în infrastructura de gaze pentru a asigura securitatea aprovizionării la nivelul întregii UE.

Concluzii

Odată cu dezvoltarea proiectului hub-ului de gaze în Turcia, geografia exporturilor de gaze naturale în regiunea Mării Negre se diversifică, contribuind la întărirea securității energetice a Europei. Indiferent de implementarea specifică a proiectului hub-ului de gaze (extinderea conductelor de gaz existente sau construcția de noi gazoducte, precum și orice alte formate de interacțiune între părțile implicate în dezvoltarea infrastructurii de gaze la nivel regional) va fi abordată o strategie de tip win to win, întrucât majoritatea riscurilor asociate cu activitatea hub-ul de gaze pot fi gestionate. În condițiile în care piețele tradiționale de vânzare nu fac față crizei energetice, iar oportunitățile economice sunt înlocuite, din considerente geopolitice, cooperarea la nivel regional în cadrul hub-ului de gaze devine o realitate necesară pentru diversificarea aprovizionării cu gaze naturale și asigurarea securității energetice la nivel european.

Conform planului REPowerEU, UE are nevoie de o infrastructură de gaze naturale suplimentară, care va contribui la crearea în UE a unei infrastructuri de gaze reziliente și interconectate, contrabalansând integral pierderea viitoare a importurilor de gaze din Rusia. Prin dezvoltarea proiectului hub-ului de gaze din Turcia, România are oportunitatea de a completa și interconecta infrastructura energetică europeană la resursele din regiunea Caspică, inclusiv în domeniul energiei regenerabile prin realizarea Acordului semnat între Guvernele Azerbaidjanului, Georgiei, României și Ungariei privind Parteneriatul Strategic în domeniul dezvoltării și transportului energiei verzi.

În același timp, trebuie menționat faptul că proiectul va cunoaște un succes dacă factorii politici de decizie vor pune accent pe trei probleme interdependente: securitatea energetică, securitatea economică și securitatea lanțurilor de aprovizionare.

English version

In the last decade, the use of natural gas has grown considerably, accounting for a third of the increase in total energy demand, more than any other fossil fuel. According to the IEA (International Energy Agency), it is expected that the demand for gas in the coming years will continue to grow, both in its natural and liquefied form. The ability of gas to be stored, to be delivered by pipeline or in liquefied form sent by tanker, and the ability of gas-fired power plants to start and stop quickly, allow gas to respond to seasonal fluctuations in demand while providing a consistent support for the use of renewable sources. At the same time, the natural gas market is increasingly globalized, determined by the availability of supply chains, geopolitical factors and the increase in demand for liquefied natural gas (LNG). In this context, as an additional constraint, the invasion of Ukraine by Russia has led to serious implications for international energy security, causing regional changes in the direction of natural gas supply chains, initiating the project of a regional gas hub in Turkey.

The events in Ukraine increased the geostrategic importance of the Black Sea region and also strengthened the ambitions of regional actors. Turkey’s value as a partner in triangular energy cooperation with Europe and Russia has grown considerably. The already existing gas export routes from Russia to Turkey (Blue Stream, Turkish Stream) contribute both to meeting Turkey’s growing domestic demand and to strengthening Ankara’s position as a regional gas distribution center/hub.

The geographical position of Turkey favors the development of the regional gas hub. Turkey is located in close proximity to gas-producing countries (Azerbaijan, Iran, Russia) and gas-consuming countries, members of the European Union. Thus, according to Turkey’s energy plan, increased attention is paid to the country’s integration into regional energy markets, noting that Turkey can act as an energy center – a hub. To achieve this, it is necessary to form a market, ensure adequate infrastructure and achieve a regional consensus omnium among the main energy players. The accomplishment of these points will allow the use of Turkey’s geographical opportunities to interconnect natural gas producing and consuming countries in a regional hub.

The Turkish gas hub project involves the creation of a gas supply and pricing platform at the EU border, which could become an alternative to other gas pricing centers in Europe. The gas supply will be ensured by: the capacities of the existing gas pipelines between Russia and Turkey, the Blue Stream and Turkish Stream gas pipelines, with the possible expansion of the pipelines; gas supplies from Azerbaijan through the Southern Gas Corridor (SGC); delivery of gas from Iran and Turkmenistan, as well as natural gas from Turkish fields in the Black Sea. In this sense, the Southern Gas Corridor is important for Turkey, in particular, the main gas pipeline that passes through the territory of Turkey, the Trans-Anatolian Gas Pipeline (TANAP). There is a common opinion on the doubling of gas supplies through the TANAP pipeline, and work in this direction is underway. The expansion of TANAP also implies an increase in gas production in the next 3-4 years in Azerbaijan, which will certainly contribute to the energy security of both Turkey and Southeast Europe.

The provisional location of the hub is called the Lüleburgaz region of the Black Sea province of Kirklareli, where the Turkish Stream pipeline passes.

It should be noted that when talking about the gas hub in Turkey, the leaders of the countries note different meanings regarding the development of this regional project. If the Russian side is interested, first of all, in maintaining its share of gas on the European market through the routes transiting Turkey, as an alternative to those in Ukraine and the Nord Stream pipelines, then the interests of Turkey itself are much more ambitious – turning the country into a gas hub of regional importance, where the key parameters of the European natural gas market, including the gas price, will be determined. Therefore, taking into account the current geopolitical situation in the Black Sea, it is appropriate to the situation to consider Romania’s interests in the Turkish gas hub project, assessing its risks (R) and opportunities (O).

(O) The consolidation and expansion of SGC infrastructure

One of the key opportunities for Romania in the context of the development of the gas hub in Turkey, aims to implement the second stage of the Southern Gas Corridor (SGC). Thus, the development of the natural gas transport infrastructure can be included on the work agenda by completing the works on the BRUA gas pipeline (Bulgaria – Romania – Hungary – Austria), as part of the expansion of the Southern Gas Corridor to the Balkans and Central Europe. Also, in the context of the development of gas supply through SGC, as part of the Turkish gas hub, Transgaz from Romania, together with the operators of gas transport systems from Greece, Bulgaria and Hungary can increase the natural gas supply capacities through The Vertical corridor, which will allow the transmission of natural gas in two-way flows, from South Eastern Europe to North Eastern Europe and vice versa. In this sense, Romania can become an important regional node, interconnecting the SGC with the Vertical Corridor, which will allow the transit of important gas flows through Romania from the Azeri Shah Deniz natural gas field and the LNG terminals from Greece to Central and Eastern Europe, with important storage capacities.

The expansion of the Southern Gas Corridor is of particular importance, as new suppliers of natural gas are needed for the Balkan countries (Bulgaria, Serbia), Central European countries (Hungary, Austria) and Eastern (Republic of Moldova), which still remain mostly dependent by a single gas supplier. Romania, in the context of the realization of the Turkish gas hub project, can use the hub as an energy tool to launch the SGC expansion initiative in the region, taking into account that gas hubs require an extensive network of gas pipelines and storage sites (UGS) to allow the sale and movement of gas operatively, criteria that Romania meets.

(O) Trans-Balkan gas pipeline and reverse gas supply

Another opportunity for Romania is the connection of the Trans-Balkan gas pipeline to the Turkish gas hub. Since the gas hub will be located at the intersection points of energy infrastructure networks/pipelines, its connection with the Trans-Balkan pipeline cannot be neglected. Thus, Romania will be able to supply volumes of natural gas to the Republic of Moldova. In this sense, the Republic of Moldova carried out reconstruction works of the SDKRI main pipeline (Sebelinka – Dnepropetrovsk – Krivoi-Rog – Ismail) to ensure the conditions for the reception of natural gas in reverse mode through the Trans-Balkan pipeline at the SMG Causeni gas measuring station. Chisinau and Baku are conducting negotiations regarding the option of supplying natural gas to the Republic of Moldova by using the Trans-Balkan pipeline. Thanks to the agreement signed by the Azerbaijani oil company SOCAR and Romanian ROMGAZ, Romania can act as a catalyst for these negotiations, transiting the necessary volumes of natural gas for the Republic of Moldova.

(O) Offshore gas from the Black Sea

The presence of market demand from industrial clusters or consumers, access to infrastructure for all energy market participants, availability of diversified gas sources, including a large number of gas producers is imperatively an essential part for the development of the hub. For Romania, in the direction of diversified gas sources and as a producer of natural gas, the gas hub in Turkey can be a favorable point and contribute to the intensification of the launch of offshore natural gas extraction from Romania’s exclusive economic zone on the Black Sea (Neptun project). The exploitation of natural gas from the Black Sea will strengthen Romania’s energy security, ensuring the necessary natural gas from its own resources, thus contributing to the transformation of Romania into a much more competitive energy market. Becoming a regional producer of natural gas, Romania through the Turkish gas hub will be able to trade gas contracts through derivative financial instruments, such as: futures contracts, put options, swaps, etc.

(O) The interconnection of gas pipelines

With the development of the Turkish gas hub in the region, Romania will have the opportunity to fully promote the European Union’s energy market policy in Southeast Europe, as Bulgaria lacks sufficient energy resources and infrastructure. Moreover, with its own gas resources, infrastructure and developed interconnectors in the energy sector, Romania is in an ideal position to be the guarantor of energy security in this part of Europe and a transit area for the supply of energy resources from the Mediterranean Caspian to the Black Sea. In this sense, the implementation of a connection of gas pipelines from South-Eastern Europe with those from Western Europe can be facilitated, since currently such an infrastructure does not exist, and a simple reconfiguration of gas flows within the EU will not will work because there are no natural gas pipelines between North West and South Europe. In this direction, Romania can also carry out the export of its future reserves of natural gas extracted offshore from the Black Sea area.

The following aspects can be highlighted as risks.

(R) Economic/Competitive Risk

Turkey’s main goal is for the gas hub to form a platform where key directions of the European natural gas market, including gas prices, will be determined. Thus, several natural gas producers will be registered on the Turkish energy exchange EPİAŞ, which will conclude spot contracts for the supply of gas, Turkey becoming the place for the formation of a price for natural gas. In this sense, Romania will not be able to trade gas contracts at competitive market prices, but only at the price set by the hub. Romania can manage this risk by implementing futures contracts, which can cover the risk, insuring against a possible unfavourable evolution of the market and prices, taking into account that the futures contract is concluded at a later date and at a negotiated price at the time of signing.

(R) Regional political difficulties

Another risk is associated with the alignment of Turkish legislation with European norms regarding such important aspects as the management of oil and gas companies and the certification of natural gas supply operations. With the development of the gas hub, it will be necessary to develop new agreements with the border states, Bulgaria and Greece. Political difficulties in interacting with them can be an obstacle to the implementation of such agreements. These agreements are important, considering that the Greece-Bulgaria inter-connector allows the transit of gas from Azerbaijan to Romania.

(R) Turkey – regional gas market monopoly

The geopolitical effects that Turkey will obtain following the development of the gas hub also create a series of risks: Turkey will obtain the opportunities to influence the supply of natural gas to South-Eastern Europe, including Azeri gas supplied to Romania, as well as and pricing on the regional gas market; Ankara will gain additional leverage over the EU and individual European states; Turkey will de jure be the supplier of natural gas (even if a mixture of natural gas of Russian, Azerbaijani, Turkmen, Iranian, etc. origin will be supplied through pipelines). Romania can manage the risk of Turkey becoming a monopoly actor on the regional energy market by extracting offshore gas resources. With the gases from the Black Sea, Romania can become an important regional actor on the energy market, with a significant impact on the region’s energy security.

(R) Volatile price development

Another risk of the gas hub in Turkey is associated with the construction of new infrastructure for supply routes, which will cause the price of supplied fuel (gas) to rise volatile. The expansion of the Southern Gas Corridor, the interconnection of the SGC with the Vertical Corridor, the development of the energy infrastructure in the region as a whole, including the increase in natural gas extraction by the main producers, especially Azerbaijan, may be the reason for the increase in natural gas prices, which will be felt by the economies of the countries, including Romania. A management for this type of risk can be the REPowerEU plan, which provides for specific investments in gas infrastructure to ensure security of supply throughout the EU.

Conclusions

With the development of the gas hub project in Turkey, the geography of natural gas exports in the Black Sea region will diversify, contributing to strengthening Europe’s energy security. Regardless of the specific implementation of the gas hub project (extension of existing gas pipelines or construction of new gas pipelines, as well as any other formats of interaction between the parties involved in the development of gas infrastructure at the regional level) a win-win strategy will be approached, as most of the risks associated with gas hub activity can be managed. In conditions where traditional sales markets do not cope with the energy crisis, and economic opportunities are replaced, due to geopolitical considerations, regional cooperation within the gas hub becomes a necessary reality for the diversification of natural gas supply and ensuring energy security at european level.

According to the REPowerEU plan, the EU needs additional natural gas infrastructure, which will contribute to the creation of a resilient and interconnected gas infrastructure in the EU, fully offsetting the future loss of gas imports from Russia. Through the development of the gas hub project in Turkey, Romania has the opportunity to complete and interconnect the European energy infrastructure with the resources of the Caspian region, including in the field of renewable energy through the implementation of the Agreement signed between the Governments of Azerbaijan, Georgia, Romania and Hungary on the Strategic Partnership in the field of green energy development and transport.

At the same time, it should be noted that the project will have success if political decision-makers factors will focus on three interrelated issues: energy security, economic security and supply chain security.