Tranziția energetică: reformarea gazelor naturale în hidrogen
Atingerea obiectivelor unei tranziții energetice presupune o transformare fundamentală a resurselor primare de energie și a mixului de producție a energiei electrice. Această transformare, în cadrul Uniunii Europene, vizează reducerea ponderii combustibililor fosili, în special eliminarea completă a cărbunelui și creșterea rolului energiei regenerabile prin integrarea unor noi tehnologii pe întregul lanț valoric. În acest fel, tranziția energetică cauzează o revoluție industrială fără precedent, punând în centrul acesteia transformările din sectorul energetic. Modul în care este produsă și consumată energia cunoaște o redefinire. Astfel, este important ca noile oportunități din sectorul energetic, care contribuie la dezvoltarea economică și tehnologică, să fie luate în calcul și implementate corect, pentru a atenua impactul costurilor tehnologice și sociale aferente tranziției energetice.
Odată ce economia europeană se îndreaptă către un viitor sustenabil, cu emisii scăzute de carbon, industria de gaze naturale este prezentă să susțină tot acest proces de tranziție. În acest context, versatilitatea gazelor naturale poate asigura o tranziție energetică justă. Gazele naturale pot asigura echilibrul între o economie cu emisii zero net de carbon, acestea fiind o componentă esențială a mix-ului energetic și sunt importante pentru stabilitatea aprovizionării cu energie, pe care criza energetică și războiul din Ucraina, a așezat-o acum într-o altă prismă. Eurogas, asociația europeană a companiilor din domeniu gazelor, a remarcat în octombrie 2022, că situația tensionată legată de aprovizionarea cu gaze va rămâne foarte dificilă până cel puțin în 2027, dat fiind că până atunci nu pot fi puse în funcțiune surse noi semnificative de gaze naturale, inclusiv LNG.
În această conjunctură, România are un avantaj energetic important: propriile resurse de gaze naturale, atât pe uscat (onshore), cât și în platoul continental al Mării Negre (offshore). Dezvoltarea acestor resurse acoperă, în medie, 70-85% din consumul anual intern de gaze naturale, după cum reflectă datele ANRE din rapoartele de monitorizare pentru piața internă a gazelor naturale în 2022. România are cea mai mare piață de gaze naturale din Europa Centrală. În această direcție, următorul pas ar trebui să fie realizarea unui proiect ambițios: transformarea țării într-un hub de gaze regional. Un hub regional de gaze ar face România și mai atractivă pentru investiții pe tot parcursul lanțului valoric, în producție, în infrastructură, în consum, inclusiv în tranziția energetică și utilizarea hidrogenului. Hub-urile de gaze naturale sunt situate în centrul rețelelor de transport de gaze naturale: conducte de transport, sisteme de înmagazinare de gaze naturale, terminale de gaze naturale lichefiate (LNG) și sunt utilizate ca puncte centrale ale prețurilor pentru gazul natural.
În noul context al tranziției energetice, în baza resurselor de gaze naturale de care dispune și grație localizării cu deschidere la Marea Neagră, România are potențialul de a deveni un producător important de hidrogen la nivel european. În acest sens, gazele naturale se transformă într-o revoluție a hidrogenului.
Hidrogenul este una dintre cele mai promițătoare tehnologii în tranziția energetică spre neutralitatea climatică a viitorului. Pe măsură ce decarbonarea devine o prioritate la nivel Global, interesul pentru hidrogen s-a extins rapid în domenii precum producția de energie, transport și industrie. Hidrogenul are, de asemenea, un alt avantaj semnificativ: poate reutiliza infrastructura existentă de gaze naturale. Deși, încă se confruntă cu numeroase provocări tehnice și alte obstacole pentru a-și atinge potențialul maxim, tranziția spre utilizarea hidrogenului oferă numeroase oportunități pe care România le poate utiliza.
Sursă: Gaz de România
Arderea unui kilogram de hidrogen eliberează de trei ori mai multă energie decât a unui kilogram de benzină. Totodată, hidrogenul poate fi produs utilizând procese diferite. În prezent, 96% din hidrogenul produs la nivel Global este cel format din combustibili fosili (cărbune sau gaze naturale). Principalele moduri de obținere sunt: reformarea cu abur a metanului și gazeificarea cărbunelui.
Sistemul energetic al României și, implicit, sectorul gazelor naturale, poate fi transformat pentru utilizarea hidrogenului, care deschide un nou capitol al tranziției energetice, deoarece proprietățile sale unice îi permit utilizarea pentru stocarea și distribuția energiei, fără emisii de dioxid de carbon, prin toate formele de întrebuințare.
Hidrogenul, combinat cu tehnologia de captare a carbonului este considerat o sursă de energie cu emisii scăzute de carbon. Caracteristicile hidrogenului se pretează bine pentru integrarea cu infrastructura energetică existentă, de la conducte de gaze naturale și aparate electrocasnice, până la vehicule și generarea de energie. Hidrogenul este un purtător de energie ale cărui proprietăți în stare gazoasă facilitează integrarea în conducte, stocarea în rezervoare și caverne de sare, precum și în tehnologiile de ardere a gazelor naturale. Studiile recente au indicat că rețeaua existentă de distribuție a gazelor naturale poate integra hidrogen într-o proporție de până la 20%, în timp ce în conductele de transport, componenta de hidrogen în mixul cu gazele naturale poate ajunge la 50%.
Producția și consumul de hidrogen pe scară largă va necesita o infrastructură de transport bine dezvoltată, bazată pe o serie de coridoare energetice. În acest sens, 31 de companii europene din infrastructura gazelor naturale, printre care și compania din România, Transgaz, au prezentat Comisiei Europene angajamentul de a stabili coridoare de aprovizionare cu hidrogen până în 2030. Aceste coridoare conectează cererea și oferta locală de hidrogen în diferite părți ale Europei. De asemenea, acestea creează conexiuni și cu regiunile învecinate ale UE cu potențial de export, pentru a satisface nevoile Europei de import de hidrogen. România este înscrisă în Coridorul E, care leagă statele din Europa de Sud-Est.
Sursă: EHB
Coridorul E conectează regiunile cu potențial ridicat de aprovizionare cu hidrogen, cum ar fi România, Grecia și Ucraina, valorificând, în același timp, disponibilitatea terenurilor vaste ale acestor țări, inclusiv factorii de mare capacitate pentru energia solară și eoliană. Coridorul E este important pentru livrarea hidrogenului furnizorilor din Europa Centrală, în special Germania. Totodată, în timp ce Ucraina este de așteptat să devină o regiune exportatoare de hidrogen, există o incertitudine semnificativă legată de acest aspect. Invazia Ucrainei de către Rusia și impactul acesteia asupra infrastructurii de gaze a Ucrainei și a dezvoltării economice, pune în pericol capacitățile Ucrainei de a deveni în viitorul apropiat un exportator de hidrogen.
În sectorul energetic, hidrogenul poate genera direct electricitate, în amestec cu gazele naturale. Pe viitor, turbinele de producție a energiei electrice ar putea funcționa în baza de hidrogen 100%. Hidrogenul oferă o soluție ideală pentru stocarea pe termen lung a energiei regenerabile. Conversia energiei electrice din surse regenerabile în hidrogen permite stocarea acesteia pentru o perioadă lungă de timp. De asemenea, hidrogenul poate fi convertit înapoi în energie electrică curată și expediat către rețeaua electrică atunci când este necesar. Astfel, hidrogenul prezintă o oportunitate de a poziționa altfel infrastructura de gaze naturale ca o rețea pentru aprovizionarea cu energie cu emisii scăzute și zero de carbon.
Tranziția energetică și redefinirea primului element chimic al sistemului periodic, hidrogenul, este un moment cheie pentru industria gazelor naturale. Aceasta poate demonstra valoarea pe termen scurt, mediu și lung a tehnologiilor de gaz. Pe termen scurt, folosirea gazului în loc de cărbune și petrol permite scăderi imediate ale emisiilor atât de gaze cu efect de seră, cât și de poluanți atmosferici. De asemenea, permite o proporție mai mare de desfășurare a energiei regenerabile, ca instrument valoros de echilibrare a rețelei – necesar pentru atenuarea perioadelor mai lungi de intermitență a surselor regenerabile. Pe termen lung, gazele cu emisii scăzute de carbon și zero carbon, cum ar fi gazele naturale CCUS, hidrogenul și biometanul vor sprijini o decarbonare mai profundă în toate sectoarele.
Abordarea tranziției energetice, asigurând în aceleași timp satisfacerea cererii de resurse energetice este una dintre cele mai mari provocări actuale. Atât industria energetică, cât și societatea are responsabilitatea de a colabora și de a contribui la atingerea obiectivelor tranziției energetice, fără a sacrifica securitatea energetică și stabilitatea socială.