Problema achiziției de energie electrică de la MGRES: o evaluare economică

Studiul de față își propune să analizeze problema achizițiilor de energie electrică de la MGRES, în contextul reluării dezbaterilor publice privind scenariul procurării de energie electrică percepută drept „ieftină” din regiunea transnistreană. Dezbaterea este alimentată de noile presiuni asupra piețelor regionale de energie electrică, generate, între altele, de seceta severă din Europa, care a afectat producția hidroelectrică, precum și de indisponibilitatea temporară a unor capacități de producție nucleară. În acest context, analiza de față examinează atât dimensiunea economică și tehnică a posibilei energii furnizate de MGRES, cât și viabilitatea acestei opțiuni din perspectiva securității energetice a Republicii Moldova.

Reluarea dezbaterilor publice privind oportunitatea achiziției de energie electrică de la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan (MGRES) are loc într-un context energetic regional caracterizat prin presiuni crescânde asupra producției și prețurilor la energia electrică. Seceta care a afectat mai multe regiuni ale Europei a determinat diminuarea producției hidroelectrice și, concomitent, a contribuit la creșterea presiunilor asupra piețelor regionale de energie electrică. În același timp, seceta a avut un efect asupra indisponibilității temporare a unor capacități nucleare, inclusiv la centrala nucleară de la Cernavodă din România. În acest context, perspectiva reluării achizițiilor de energie electrică de la MGRES revine în discursul public ca o posibilă alternativă pentru acoperirea necesarului de consum al Republicii Moldova.

O asemenea alternativă necesită însă o evaluare care să depășească simpla comparație între prețul contractual al energiei și cotațiile de moment de pe piețele regionale. Actuala structură a sectorului energetic al Republicii Moldova, modificările cadrului de reglementare, condițiile de acces la resursa primară de gaz și riscurile asociate aprovizionării din regiunea transnistreană impun examinarea acestei opțiuni dintr-o perspectivă economică, tehnică și strategică, dincolo de discursul politic și de abordările populiste. Drept urmare apare o serie de întrebări esențiale:

• Care ar fi costul estimativ de energie produsă de MGRES comparativ cu alternativa disponibilă pentru Energocom?
• Este posibilă reluarea energiei electrice de la MGRES în condițiile geopolitice actuale?
• Care sunt costurile reale economice pe care le-ar presupune o revenire la contractele cu MGRES?
• Mai este viabilă o astfel de decizie pentru viitorul energetic al Republicii Moldova?

Prin analiza detaliată a prețurilor de producție, a disponibilității resursei primare de gaz și a noilor reguli ale pieței aprobate de ANRE, articolul de mai jos își propune să demonstreze de ce scenariul de reluare a achiziției de energie de la MGRES, poate ascunde riscuri financiare și strategice sistemice.

Relația istorică cu MGRES: ecuația unui model economic prăbușit

Pentru a înțelege de ce achiziția de la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan nu mai reprezintă o opțiune validă, este necesară o retrospectivă asupra modelului care a reglementat relația energetică dintre Chișinău și MGRES în ultimele decenii, până la sistarea livrărilor.

Timp de peste trei decenii, „energia ieftină” furnizată de MGRES nu a fost rezultatul unei eficiențe tehnologice sau al unei competiții reale de piață, ci consecința directă a unui mecanism non-comercial și viciat geopolitic. Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan funcționa aproape exclusiv pe baza gazelor naturale furnizate de concernul rus Gazprom către Moldovagaz, care ulterior furniza gazele către compania Tiraspoltranzgaz, furnizor și transportator de gaze în stânga Nistrului. Regiunea transnistreană consuma acest gaz, dar nu achita prețul către Gazprom, acumulând datorii istorice în contul companiei Moldovagaz.

MGRES transforma prin ardere acest gaz în energie electrică, pe care o vindea ulterior către malul drept al Nistrului (prin furnizorul de stat Energocom) la un preț care nu reflecta integral costurile economice și geopolitice ale lanțului de aprovizionare cu gaze.

Acest circuit energetic s-a prăbușit definitiv odată cu schimbarea conjuncturii geostrategice regionale, diminuarea și sistarea rutei de livrare a gazelor prin Ucraina de către Gazprom la 1 ianuarie 2025. Fără gazul furnizat de Rusia, MGRES își pierde complet avantajul competitiv artificial, fiind nevoită să treacă la reguli comerciale de piață pe care nu le poate susține.

Estimarea costului combustibilului la MGRES

Pentru a evalua viabilitatea comercială reală a Centralei Termoelectrice de la Cuciurgan (MGRES) în absența ecuației de livrare a gazelor de Gazprom, calculul costului de generare trebuie ancorat în cotațiile europene ale gazelor naturale (hub-ul TTF) și în consumul specific real al centralei.

Compararea costului energiei produse de MGRES cu energia procurată de Energocom de pe piața regională trebuie realizată printr-o metodologie distinctă de simpla comparare a prețului gazului cu prețul energiei electrice. Pentru MGRES trebuie determinată mai întâi cantitatea de gaz necesară pentru producerea unui MWh de electricitate, iar ulterior această cantitate trebuie multiplicată cu prețul gazului european.

Conform datelor publicate de autoritățile din stânga Nistrului pentru 2026, MGRES înregistrează un consum specific estimat de 424,00 grame echivalent combustibil/kWh. Astfel, rezultă un necesar de aproximativ 3,45 MWh energie primară din gaz pentru fiecare MWh de energie electrică produsă. Această valoare indică un randament electric de ~29,0%.

De unde vine coeficientul 3,45? Etapele tehnice ale derivării coeficientului de conversie de 3,45 sunt următoarele. Punctul de plecare este norma: 424,00 g.e.c./kWh. Aceasta înseamnă că pentru fiecare kWh de electricitate produs sunt necesari 424 grame echivalent combustibil. Convertim în kilograme: 424 g = 0,424 kg. Un kilogram echivalent combustibil corespunde aproximativ la 29,3076 MJ. Prin urmare, 0,424 × 29,3076 = 12,426 MJ/kWh. Așadar, pentru producerea unui kWh electric sunt necesari aproximativ 12,426 MJ energie primară.

1 MWh = 3.600 MJ rezultă:   12,426/3.600 = 0,003452 MWh/kWh, iar pentru 1.000 kWh: 0,003452×1000 ≈ 3,45 MWh. Astfel, 1 MWh electricitate ≈ 3,45 MWh gaz.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare 1 MWh de electricitate produsă, centrala trebuie să consume aproximativ 3,45 MWh de energie din gaz. Formula pentru determinarea costului estimativ al combustibilului este: Aplicând această metodologie cotațiilor europene ale gazelor naturale înregistrate în perioada mai – iulie 2026, putem obține următoarele valori:

• Pentru mai 2026, media lunară a contractelor TTF front-month a fost de 47,23 EUR/MWh, potrivit datelor AleaSoft Energy Forecasting;
• Pentru iunie 2026, o valoare de referință foarte apropiată de media lunară este 44,94 EUR/MWh, conform datelor AleaSoft Energy Forecasting;
• Pentru iulie 2026, seria zilnică TTF disponibilă public indică valori între 43,60 EUR/MWh la începutul lunii și 63,42 EUR/MWh începând cu 24 iulie. Media aritmetică a prețurilor de închidere ale contractului TTF front-month are o valoare de aproximativ 54,23 EUR/MWh.

La aceste valori de preț ale gazelor pe piața europeană putem estima următorul cost de producere a energiei electrice la Centrala de la Cuciurgan (MGRES).

În consecință, dacă MGRES ar fi achiziționat gaz la prețuri aliniate hub-ului european TTF, exclusiv componenta de combustibil ar fi costat între 155 și 187 EUR/MWh de electricitate în perioada analizată.

Compararea costului estimat de combustibil al MGRES cu achizițiile efectuate de Energocom

Pentru a evalua valența economică, costurile estimative ale MGRES trebuie raportate la portofoliul real de achiziții derulat de societatea de stat Energocom.

Pentru luna mai 2026, Energocom a raportat un volum total de 308.888 MWh achiziționat la un preț mediu ponderat de 119,28 EUR/MWh. Importurile au reprezentat 60,49% din total, dintre care 46,30% prin contracte bilaterale cu furnizori și producători din România și Ucraina și 14,19% prin OPCOM și BRM/PZU.

În iunie 2026, Energocom a achiziționat 314.011 MWh la un preț mediu ponderat de 131,52 EUR/MWh, iar importurile au reprezentat 64,69% din total. Din importuri, 50,41% au fost realizate prin contracte bilaterale, iar 14,28% prin OPCOM și BRM/PZU.

În luna iulie 2026, Energocom a achiziționat un volum total de 308.868 MWh de energie electrică, provenită atât din surse interne, cât și din import, la un preț mediu ponderat de 133,86 EUR/MWh. Din întregul volum, 75,26% a fost acoperit din importuri, iar 24,74% a provenit de la producătorii locali.

Prețurile raportate de Energocom nu includ taxele, costurile de transport, logistica și rezervarea de capacitate.

Compararea costului estimativ al combustibilului de la MGRES cu prețul mediu ponderat de achiziție al societății de stat Energocom (care include producția internă, contracte bilaterale în România și Ucraina, achiziții de pe bursele OPCOM/BRM) infirmă ipoteza că MGRES ar putea oferi energie mai ieftină în condiții de piață. În ipoteza achiziționării gazului la prețuri apropiate de TTF, numai componenta de combustibil a generării la MGRES ar depăși prețul mediu de achiziție al energiei electrice de către Energocom în lunile analizate.

Producția la MGRES pe bază de gaz european ar fi fost substanțial mai scumpă decât portofoliul Energocom, înregistrând un surplus de cost de +36,6% în mai, +17,8% în iunie, și +39,7% în iulie.

Această discrepanță este cu atât mai accentuată cu cât valorile estimate pentru MGRES acoperă doar costul materiei prime. Adăugarea cheltuielilor de operare, mentenanță, servicii de sistem, transport și altele, ar adânci și mai mult decalajul economic în defavoarea Centralei Termoelectrice de la Cuciurgan.

Cadrul normativ și alinierea la regulile pieței europene

Pe lângă barierele economice majore reieșite din analiza costurilor de combustibil, achiziția de energie electrică de la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan (MGRES) este afectată și de transformările profunde ale cadrului de reglementare din Republica Moldova. În prezent, toți furnizorii din Republica Moldova sunt obligați prin lege să activeze exclusiv prin mecanisme concurențiale transparente, structurate pe trei piloni principali:

• Piața Contractelor Bilaterale, care asigură predictibilitate pe termen mediu și lung;
• Piața pentru Ziua Următoare (PZU), care permite optimizarea achizițiilor zilnice;
• Piața Intrazilnică, destinată ajustărilor de ultim moment ale consumului.

Reprezentanții Ministerului Energiei au subliniat ferm că statul nu va mai crea excepții legislative permanente sau derogări speciale pentru producători aflați în afara cadrului legal național și neatribuiți regulilor unice de piață, așa cum este cazul MGRES. Orice tranzacție comercială trebuie să respecte principiile transparenței, reorientând achizițiile de import către bursele de profil (cum sunt OPCOM și BRM East Energy).

De asemenea, există un obstacol juridic internațional, care supune Republica Moldova asupra unui risc de neconformitate (compliance risk) – regimul de sancțiuni internațional. Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan este deținută de compania rusă Inter RAO. În luna iulie 2026, compania Inter RAO a fost inclusă oficial pe lista entităților sancționate de Uniunea Europeană. Astfel, semnarea unor contracte cu o entitate controlată de o companie sancționată (MGRES), ar expune Republica Moldova la sancțiuni secundare sau penalități internaționale.

Concluzie

Revenind la întrebările formulate la începutul analizei, putem formula următoarele concluzii:

• Din punct de vedere normativ, cadrul actual al pieței reduce semnificativ posibilitatea integrării MGRES prin mecanisme administrative sau prin derogări de la regulile concurențiale existente. De asemenea, în absența accesului la gaz furnizat în condiții subvenționate/non-comerciale, avantajul istoric de cost al MGRES nu poate fi considerat drept o alternativă;
• Generarea pe bază de gaz cumpărat pe piața europeană ar însemna un cost estimativ al combustibilului la MGRES de peste 187 EUR/MWh, net superior prețului mediu de 119–133 EUR/MWh al portofoliului de achiziții al Energocom (fără a lua în calcul costurile logistice);
• Modelul istoric al relației între Chișinău și MGRES s-a prăbușit ireversibil odată cu oprirea tranzitului de gaze din Rusia. Viitorul energetic al Republicii Moldova constă în integrarea deplină în piața europeană, dezvoltarea capacităților proprii de energie regenerabilă și consolidarea interconexiunilor directe cu România.

Orice tentativă de a resuscita iluzia „energiei ieftine” de la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan în actuala situație geopolitică reprezintă o opțiune mai scumpă și riscantă. Adevărata stabilitate și securitate energetică a Republicii Moldova nu mai poate depinde de soluții improvizate din stânga Nistrului, ci exclusiv de integrarea în piața europeană și de modernizarea accelerată a propriei infrastructuri energetice.